Despre anxietate, acceptare și puterea de a reveni la momentul prezent
Uneori, mintea noastră pare că nu se mai oprește. Gândurile se succed rapid, emoțiile devin intense, iar corpul reacționează prin senzații neplăcute care ne pot speria.
În astfel de momente, putem avea impresia că pierdem controlul și că starea în care ne aflăm nu se va mai termina.
Dar dacă am privi aceste experiențe într-un mod diferit?
Cerul în care totul apare și dispare
Imaginează-ți conștiența ca pe un cer vast și deschis.
Gândurile, emoțiile, imaginile, sunetele și senzațiile corpului apar și trec prin ea asemenea norilor pe cer.
Unii nori sunt ușori și trec repede. Alții sunt întunecați, grei și par să acopere întregul cer.
Dar, indiferent de forma sau intensitatea lor, norii sunt trecători. Cerul rămâne.
La fel se întâmplă și cu experiențele noastre interioare. Un gând înfricoșător nu este neapărat un fapt. O senzație neplăcută nu înseamnă automat că suntem în pericol. O emoție intensă nu trebuie să ne dicteze fiecare reacție.
Putem învăța să observăm toate aceste experiențe fără să ne identificăm cu ele și fără să ne lăsăm purtați de fiecare dintre ele.
Cum alimentăm cercul anxietății
Uneori, o senzație fizică neplăcută declanșează un gând înfricoșător. Acesta amplifică teama, teama intensifică senzațiile, iar ele ne sperie și mai mult.
Se formează astfel un cerc vicios:
Senzație → Gând înfricoșător → Teamă → Senzație mai intensă.
Nu putem controla întotdeauna apariția acestor experiențe, dar putem învăța să nu le alimentăm cu noi scenarii și temeri.
Putem observa ceea ce se întâmplă fără să urmăm automat fiecare gând sau senzație.
Respirația – un punct de sprijin
Când gândurile devin copleșitoare, ne putem întoarce atenția către respirație.
Observăm aerul care intră și iese din corp, fără să forțăm sau să controlăm respirația.
O transformăm într-un punct de sprijin la care revenim ori de câte ori ne amintim.
Atenția ne va fugi din nou către gânduri. Este firesc. Observăm acest lucru și revenim cu blândețe la respirație.
Putem simți și contactul picioarelor cu podeaua, putem asculta sunetele din jur și putem observa ceea ce se întâmplă în prezent.
Nu trebuie să schimbăm imediat ceea ce simțim. Uneori, este suficient să ne oprim și să observăm.
De la reacție la prezență
Acceptarea momentului prezent nu înseamnă că ne place ceea ce trăim sau că trebuie să ne resemnăm.
Înseamnă să recunoaștem ceea ce se întâmplă, fără să adăugăm și mai multă teamă sau rezistență.
Atunci când învățăm să observăm gândurile și emoțiile fără să fim absorbiți de ele, putem crea puțin spațiu între ceea ce simțim și felul în care alegem să răspundem.
Nu putem controla tot ceea ce apare în interiorul nostru, dar putem cultiva o relație mai conștientă cu propriile experiențe.
Cerul rămâne, chiar și atunci când este înnorat
A fi prezent nu înseamnă să nu mai avem niciodată gânduri dificile, emoții intense sau momente de anxietate.
Vor exista zile senine și zile înnorate. Important este să învățăm să nu ne mai pierdem în fiecare nor care apare.
Cu răbdare și exercițiu, putem învăța să observăm fără să ne identificăm, să acceptăm fără să ne resemnăm și să răspundem fără să reacționăm automat.
Gândurile, emoțiile și senzațiile sunt norii care trec. Nu trebuie să ne lăsăm purtați de ei. Cerul rămâne.
Uneori, schimbarea începe cu o simplă respirație, un moment de prezență și o alegere conștientă.
Dacă simți că gândurile, emoțiile sau grijile te copleșesc uneori, te invit să explorăm împreună ce se întâmplă în interiorul tău, într-o sesiune individuală de Life Coaching.
Vom crea un spațiu de reflecție în care să te poți opri, să privești lucrurile cu mai multă claritate și să descoperi noi modalități de a răspunde provocărilor vieții.
Mai multă prezență în viața ta.
Notă: Life Coachingul este un proces de dezvoltare personală și nu înlocuiește evaluarea, consilierea sau tratamentul oferit de specialiștii în sănătate mintală.
